Frida (martie 2009)

Pe Frida am cunoscut-o la adoptii pe animale.ro, micuta, roscovana, dragalasa, dar in cautare de stapan. Anca a fost salvarea ei insa distanta pana la ea era un pic cam mare. Avand drum in Bacau la inceput de martie m-am oferit sa o aduc la destinatie.

Asa ca trupele s-au pus in miscare, Frida a fost trimisa de la Constanta la Bucuresti cu trenul, am preluat-o si a doua zi am plecat spre mamica ce o astepta. A fost foarte cuminte tot drumul, a dormit cu Tzony(catelul meu) si s-au intretinut o alta noapte la ai mei acasa.
Dis de dimineata am plecat spre Bacau sa ducem pitica Ancai, o tanara draguta. A fost foarte bucuroasa, a asteptat-o aproape o luna si cand s-au intalnit a exclamat”Ce urechi mari are! Tot vulpita mea a ramas!”
Ne-am intors fericiti - inca un suflet a ajuns la familia iubita.
Am primit vesti de la ea si ne-am bucurat .

Sfarsit de februarie

Doamna Serpescu a semnalat cazul unor catei din curtea Loteriei Romane cu ceva timp in urma. Ne cerea ajutorul pentru plasarea unor puiuti si sterilizarea cateilor adulti. In prima faza i-am trimis lista cu site-urile unde putea posta anunturi pentru catelusi. Cand am contactat-o la sfarsitul lunii februarie, rezolvase problema puiutilor, insa ramasesera 4 catei adulti, 3 femele si un mascul, ce trebuiau sterilizati de urgenta. Din cei 4, numai o catelusa era blanda, restul de 3 erau salbatici si nu se putea pune mana pe ei, mai mult, cele 2 cateluse sperioase erau gestante. Bucuroasa, asa cum ne-a marturisit si dansa, sa afle ca cineva se mai intereseaza de soarta acelor catei, doamna Serpescu ne-a intrebat daca o putem ajuta cu sterilizarea lor. Am fost la fata locului pe o zi ploioasa sa vedem ce se poate face si din pacate numai catelusa blanda era in curte. Restul de catei zapaciti si neprietenosi se plimbau agale prin oras.
Cu ajutorul colegelor din asociatie am facut rost de numarul lui Mircea care ne putea ajuta cu tranchilizarea cateilor. Am imprumutat de la Mari custile metalice pentru transport, doamna Serpescu a facut rost de transport (vesnica noastra problema, lipsa unei masini) si ne-am dat intalnire cu Mircea intr-o sambata dimineata la ora 9:00. Ziua cu pricina s-a dovedit a fi una nu foarte reusita, era foarte frig, viscol si evident ca nu se aflau in curte catelusele ce trebuiau tranchilizate si duse la sterilizat. Am plecat cu totii sa cautam in zona cateii, insa pe acel viscol nu am vazut nicio urma de catel pe nicaieri, era ca si cum Bucurestiul nu avea catei pe strada. Am plecat acasa dezamagiti de aceasta situatie, insa in final totul a iesit bine, a doua zi doamna Serpescu a vazut cateii vizati, l-a sunat pe Mircea si impreuna au reusit sa sterilizeze cele doua fetite. In timp si catelusa blanda si baietelul au fost sterilizati si dupa cateva luni doamna Serpescu a apelat din nou la Mircea pentru a steriliza alte doua cateluse gestante si deloc sociabile.
Am pastrat in continuare legatura cu doamna si o vom ajuta de fiecare data cand are nevoie si putem. Astfel de situatii ne aduc prieteni si aliati noi in lupta noastra pentru diminuarea numarului de caini de pe strada si ne incurajeaza sa mergem mai departe, chiar daca facem pasi mici.

O pufoasa ghinionista (18.02.2010)

Imediat ce am reusit sa o dau pe Jojo (tot Andreea) am rasuflat usurata ca prietenul meu nu mi-a sarit in cap si ne-am reluat viata cu cei 5 copii blanosi.
Cum orice minune tine putin , intr-o seara cand am iesit cu Tzony afara ce zaresc?? o pisica ce mi se parea foarte cunoscuta, cu blana lunga si coada stufoasa care mieuna sfasietor, stiam ca o luase o doamna in casa in urma cu vreun an.
Dar ce cauta afara? Doamna cu pricina nu e cam zdravana la cap si probabil intr-un acces de furie a dat-o afara(asa cum a mai dat-o si alta data)....Mari ii stie povestea.
Era foarte speriata, cred ca fusese batuta, insa ceea ce m-a socat era faptul ca era ingrozitor de slaba, blana ascunde multe, pipait ii simteai coatele si golul care ar fi trebuit sa fie o burtica..........
Ideea era ca nu mai trebuia sa ajunga pe mainile acelei femei care nu a facut decat sa isi bata joc de ea, era o pisica foarte frumoasa si alintata. Vesnica problema era ca nu o puteam tine. In seara aceea m-am tot gandit ce sa fac si am sunat o prietena care nu prea indrageste animalele, nu are rabdare cu ele, am implorat-o sa o tina macar 2 zile, a acceptat dar ma puteam astepta la orice din partea ei....
Intr-un final a luat-o provizoriu Raluca, o iubitoare de animale, ce a avut mare grija de ea, mai ales ca biata pisica avea multe probleme de santate, nu grave, insa care necesitau timp indelungat pentru a fi tratate. Chiar si asa, Pufa (asa am botezat-o) si-a gasit repede stapan, Larisa a adoptat-o cu toate ca stia ca va urma o perioada destul de dificila. Nu a renuntat niciodata sa ii dea o sansa acestei pisici care s-a dovedit intr-un final a fi o norocoasa.

JOJO - pisicuta colorata (15 februarie 2010)

Am gasit (Andreea) pe scara blocului o pisica abandonata.....foarte blanda, torcea non stop, dar foarte slaba si racita. Nu aveam cum sa o tin in casa deoarece aveam deja prea multe pisici si una bucata catel...
Am luat-o 10 minute sa o curat in urechi si i-am facut cateva poze, motanii mei erau deja turbati.
Catva timp a stat pe caloriferul din scara blocului insa vecinii nu erau incantati deloc, am sperat sa ii gasesc cazare temporara sau stapan cat mai repede...incepusem sa pun anunturi cu ea.
Salvarea a venit din partea unei voluntare pe atunci, Adina care a luat-o la ea acasa si a ingrijit-o ca si cum ar fi fost a ei. Pisica a urmat un tratament impotriva racelii, a fost sterilizata si in scurt timp si-a gasit o noua familie. Au urmat si vesti despre noua ei viata si suntem multumite ca am resuit sa salvam acest sufletel nevinovat care nu isi dorea decat sa toarca si sa se alinte.

Catelul de pe pod (14.02.2010)

Duminica aceea a fost una dintre putinele in care nu aveam nimic programat la sterilizat sau vaccinat, asa ca ne-am decis sa mergem la adapostul din Glina. Era la scurt timp dupa inzapezirea cateilor in tarcuri si multi voluntari au lucrat impreuna sa curete zapada. Noi ne-am dus cu colega noastra Doina, Daniela si Alex, un mare iubitor de animale, fidel fiecarui targ din Obor.
Citand-o pe colega noastra Doina:

"Drumul spre Glina ne-a purtat astazi pe Cheiul Dambovitei, spre Centura Bucurestiului. Cand sa ne apropiem de Centura, de la cei aproape 100 km/h ai masinii incarcate cu oameni, lopeti, galeti, saci de mancare, bureti si prelate pentru custi (materiale donate de Daniela), Irina si Andreea zaresc pe malul celalalt al Dambovitei, mai exact pe parapetul de beton, un catel, dormind pe dalele in panta, aparent fara posibilitatea de a sui inapoi pe mal. Asa ca, ajunsi la intersectia cu Centura Bucurestiului, in loc sa facem dreapta spre Glina, hotaram la unison sa facem stanga, sa ne intoarcem spre catel, inarmati cu mancare si sa vedem ce se intampla. O data ajunsi langa el, ni se confirma cele mai negre temeri si anume ca bietul caine a alunecat de pe mal, a ajuns pe paratul de beton si a ramas captiv acolo. Fara sa stea prea mult pe ganduri, Alex, eroul acestei zile, sare de pe mal pe parapet, langa caine. Acesta, un catel marisor ca talie, dar speriat si ingrozitor de slab, nu prea intelege ce se intampla si ar vrea sa fuga. Dar odata ce Alex ii pune bobitele sub nas, se razgandeste si incepe sa manance. Dupa vreo 3 portii de bobite, catelul il lasa pe Alex sa puna mana pe el si intr-un final, sa-l ridice pe mal. Victorie! Captivul nostru se scutura si putin dezorientat, o ia usurel la picior, probabil spre depozitul din zona, al carui paznic banuim ca este. Ii facem bucurosi cu mana si multumim cu toti in gand soartei care a facut sa trecem pe acolo, inainte sa fie prea tarziu. Speram ca de acum incolo, cutachele norocos sa fie mai atent!"

Catelusa cu pui (16 ianuarie 2010)

Un domn care a adoptat o catelusa cu crotal de la adapostul din Pallady ne-a cerut ajutorul pentru urmatorul lucru: catelusa a nascut 8 pui grasi si frumosi si nu stie ce sa faca cu ei. De asemenea doreste sa o si sterilizeze ca sa nu se mai intample situatia. Fiindca ne-a convins ca va fi responsabil cu catelusa proprie, am decis sa il ajutam sa dea puiutii spre adoptie: 3 baietei si 5 fetite: Laco, Maco, Rex, Lace, Gabi, Fabi, Ibi si Kaba.
Domnul Marin l-a pastrat pe Rex si pe Maco l-a dat unui vecin.
Sorin a fost primul care l-a adoptat pe Laco. La putin timp a plecat Lace la o doamna Liliana care isi pierduse de curand catelusa care semana foarte bine cu Lace.
Gabi a plecat la un cuplu care ne-a si trimis poze cu catelusa (pe care au botezat-o Kaba, ca pe sora ei placand foarte mult numele). Putin dupa aceasta Ibi a plecat la Ploiesti, iar o vecina a stapanilor lui Gabi au adoptat-o pe Kaba.
Initial domnul Marin a spus ca o va pastra si pe Fabi, insa se pare ca nu mai are loc si pentru ea si este din nou spre adoptie. Poze noi la pagina Pentru adoptie
Catelusa mama Ali a fost sterilizata si prin intermediul domnului Marin au mai fost sterilizate inca 3 cateluse din vecini. Puiutii au ajuns bine, iar mamica a fost sterilizata. Caz rezolvat!

Grasanii (4 decembrie 2009)

Intr-o dimineata ne-a fost semnalat un caz foarte comun din pacate: o catelusa a nascut 7 pui undeva sub un pasaj si doamna care ne-a scris ne intreba daca o putem ajuta cu sterilizarea si plasarea puiutilor. Am fost la fata locului si am descoperit o catelusa incredibil de prietenoasa si pupacioasa si 6 baietei grasani si o fetita deloc mai prejos. I-am deparazitat, le-am facut poze si am inceput sa postam anunturi cu ei.
In ajunul Craciunului 3 baietei si-au gasit stapani si ceilalti 4 au ramas cu mamica lor.
Dupa sarbatori am fost din nou sa le facem poze si sa sterilizam mamica, insa din pacate la scurt timp dupa ce am adus-o inapoi in teritoriu, puiutii au disparut. In acelasi sfarsit de saptamana in care au disparut si fratii lui Habi. Sa speram ca micutii nu au ajuns pe mainile unor oameni fara suflet si ca sunt bine si unii si altii.
Cat despre catelusii adoptati, le doresc tuturor puiutilor stapanii la fel de buni cum sunt Claudia, Viorel si Mandy care ne-au trimis poze cu noii membrii ai familiilor lor.

Cei 7 pitici (3 decembrie 2009)

Cazul acesta a venit tot de pe grup si suna cam asa:

In zona Pierre de Coubertin, vis-a-vis de Electroaparataj, in gradina unui bloc, sunt 3 catelusi micuti, intr-o cutie de carton, nu le-am vazut mama... unul era deja mort.

De fapt erau 7 catelusi, niciunul mort. Erau doar extrem de mici si infrigurati....si evident abandonati intr-o cutie de carton. Acesta este principalul motiv pentru care asociatia ROBI are ca scop in primul rand sterilizarea animalelor CU stapan.........multi dintre cateii abandonati provin de la oameni iresponsabili care ii abandoneaza de mici cine stie pe unde. Evident ca unii din ei supravietuiesc, cresc, se inmultesc si apoi ne plangem ca sunt pe strada.
Dar sa revenim la cazul nostru. Am fost la fata locului sa vedem cum sta treaba. In acelasi timp au venit doua fete, Veronica si Irina, care cu viteza luminii au construit o casuta piticilor.
Si noi am ramas sa facem poze si sa mediatizam puiutii.

Mici cat palma si infrigurati, au supravietuit gerului ce a urmat. I-am lasat in grija fetei care a semnalat cazul si a vecinilor care au facut tot posibilul sa nu le lipseasa nimic. Cand ne-am dus urmatoarea saptamana, deja o fetita fusese adoptata, iar noi am luat piticii in transportoare si i-am carat la propriu pana la cabinet sa ii vaccinam. Am avut parte si de o mica surpriza, aveau o casuta noua, mult mai calduroasa si mai rezistenta decat cea de dinainte, dar nu am aflat cine le-a construit-o. Partea buna era ca nu mai trebuia sa ne facem griji, chiar daca temperatura de afara era destul de scazuta.












Dupa sesiunea foto de la cabinet ne-am pus pe postat anunturi cu ei. Am impanzit net-ul cu anunturi pentru "catei de talie mica".....insa mare ne-a fost surpriza cand i-am vizitat imediat dupa sarbatori. Erau mari si bine hraniti si foarte pupaciosi. Ne pacalisera piticii! Si erau si mai putini, ramasesera 4, o fetita si 3 baietei. Am investigat si am aflat ca ceilalti au fost adoptati de diverse persoane care au trecut prin zona. O veste cat de cat buna.
Din nefericire la scurt timp dupa ce le-am facut al doilea rand de poze, ne-a contactat fata sa ne spuna ca in dimineata acelei zile, totul era ravasit si cateii disparusera. In acelasi timp ne mai ocupam de un caz tot cu 7 catelusi, insa in Grivita si acelasi lucru s-a intamplat si acolo. Cei 4 catei care ramasesera disparusera. Mi s-a parut o coincidenta foarte mare, cele doua grupuri fiind in sectoare diferite, insa disparand in acelasi weekend.
A doua zi dupa de fata ne-a spus ca au disparut, ne-a sunat sa ne spuna ca a aparut unul. Am mers seara (Irina) sa vad in ce stadiu e si l-am gasit pe Habi in cusca, dadea din codita, insa nu se ridica. L-am scos afara si am constatat ca nu se tinea bine pe picioare. Am fost cu el l-a cabinet si mi s-a spus ca nu trebuie sa imi fac griji pentru el, e posibil sa fi fost batut, insa isi va reveni singur. Bietul de el avea si mustatile taiate. Cineva clar si-a batut joc de el.
M-am decis sa i-l aduc Ursei partener de joaca. S-au inteles de minune din prima clipa si Habi si-a revenit repede. Dupa o luna Habi a fost adoptat de Mandy, o fata foarte draguta care de atunci ne ajuta cu postarea anunturilor pentru catelusi si care i-a oferit un adevarat camin, la curte in Brasov. Poze cu el la noua casuta gasiti la rubrica povesti de la adoptatori.

Noiembrie 2009

O luna speciala pentru noi. De ce ? Suntem nascute amandoua in aceasta luna minunata, la exact doua saptamani distanta :) Atunci am decis sa formam o mica echipa si sa ne implicam mai mult. Am realizat ca impreuna putem face mai multe lucruri, pentru ca avem sprijinul celeilalte si ne completam reciproc.
Primul caz rezolvat impreuna suna cam asa:

Buna ziua,

Va scriem cu disperare... Suntem mai multi iubitori de animale din incinta Romexpo. In curtea hotelului Sofitel s-au nascut opt pui. Toata lumea i-a ingrijit si i-a hranit iar eu personal, le-am comandat vaccinurile. De ieri insa au inceput sa moara otraviti. Paznicii de la Sofitel ne-au confirmat ca e vorba de otrava pusa aparent de angajatii de la curatenie. Nu ne-ar mira ca, profitand ca sunt sociabili, sa le-o fi dat direct micutilor. Din opt au ramas patru si nu stim ce se va intampla pana maine...Dati- ne un sfat, un ajutor...

Cu mult respect,

Persoana care ne-a semnalat cazul a gasit intre timp cazare pentru micutii mustaciosi ramasi in viata, insa mamica trebuia sterilizata de urgenta. Am apelat (Irina) la o fosta colega de facultate si foarte buna prietena si la prietenul ei care ne-au asigurat transportul pana la cabinetul doctorului Fulger si astfel catelusa mare si blanda a fost sterilizata si reteritorializata.

Poate unele persoane se vor intreba de ce facem un caz din acest lucru. Raspunsul este: pentru ca am scutit-o pe aceasta catelusa fara stapan sa mai aduca pe lume alti catei care sa aiba aceeasi soarta ca cei otraviti. Si asta este o realizare! Este un pas minuscul spre obiectivul nostru: de a nu mai exista animale pe strada....si asta este doar inceputul. Va lasam pe voi sa vedeti mai departe ce vom reusi sa facem.....si noi suntem curioase :)

Orfanii (Irina - 18.09.2009)

"Va scriu deoarece azi dimineata am observat in curtea institutiei in care lucrez cativa catei mici care au ramas fara mama la doar cateva saptamani dupa ce au fost nascuti. Puii sunt foarte mici si plang incontinuu deoarece nu sunt hraniti . Vroiam sa stiu daca a-ti putea sa veniti sa ii luati de aici deoarece in conditiile actuale acesti catei vor muri in cateva zile cu siguranta. In institutia la care lucrez avem niste reguli foarte stricte si nu ni se permite sa ii hranim, mai mult decat atat in cazul in care nu vor fi luati de aici proprietarii cladirii ii vor otravi asa cum au facut de fiecare data

Va rog sa ma contactati!"

Asa suna apelul de pe grup in ziua in care m-am decis sa ma implic si in cazarea animalutelor.

Am vorbit la telefon cu persoana care a semnalat cazul si am aflat ca erau 8 suflete ramase fara mama. Catelusa a fost otravita (voit sau nu) si a lasat in urma ei 8 prichindei neajutorati. Insistand si eu asupra faptului ca nici eu nu pot prelua 8 catelusi, pana la urma 3 dintre ei si-au gasit stapani printe colegi de serviciu si 5 mi-au fost adusi mie.
5 ghemotoace speriate si flamande, 4 fetite si un baietel, 3 dintre ei nu aveau coada.

Peripetii inca din prima seara. Eram mutata de curand in zona si am observat ca 3 doamne aveau grija de cateii din zona, inclusiv de un catelus de 4 luni care "locuia" in tarcul unde am adus piticii. Am fost pana la un pet shop si cand m-am intors, cateii disparusera. Speriate ca cineva a abandonat din nou catei in tarc, doamnele i-au dus in parc. Le-am explicat ca le voi gasi stapani si ca le ajut cu hrana si ingrijirea tuturor cateilor. Si asa a inceput o frumoasa prietenie intre mine si dansele si am cazut de comun acord sa avem grija de toti. De atunci sunt "de tura" 4 zile consecutiv, o data la vreo doua saptamani, sarcina principala fiind sa hranesc toti cateii de acolo, in numar de 7 adulti.
Doamnele au gasit stapani baietelului, Bebe (singurul maro) si fetitei Panda.
Cateluselor albe Nelsa si Trifoi le-am gasit stapani postand muuuulte anunturi pe internet.

Cu Patricia, noua stapana a lui Trifoi (acum Chakra) am pastrat legatura si mi-a povestit ce rasfatata este acum catelusa.
Din nefericire Ursa inca se afla la mine in tarc si inca ii caut un stapan care sa o merite.
Cat despre Cezarica, baietelul de 4 luni care era in tarc atunci cand am adus ghemurile, la cateva zile l-am dus eu, foarte mandra de mine, la noua casuta, la curte, unde poate sa zburde liber fara sa fie in pericol.

02.09.2011: Ursa a fost in final adoptata, are nevoie de timp de adaptare, insa ii uram mult noroc la noua familie.

Primul caz rezolvat (Irina - 16.08.2009)

Rugamintea unei fete de 17 ani de a o ajuta cu doua cateluse ce locuiau la niste depozite la cativa km de Bucuresti nu m-a lasat indiferenta. Deja eram de o luna in asociatie si ma hotarasem sa fac ceva concret pentru persoanele care ne semnalau cazuri. Mi se pare firesc sa ajuti cat poti, macar cu un sfat. Asa ca m-am decis sa ma implic. Am contactat fata si i-am spus ca o voi ajuta cu sterilizarea catelusei mama, care din pacate a fost si diagnosticata cu tumora Sticker. Puiuta mai trebuia sa astepte fiind operata la bazin.
Am programat catelusa la cabinetul doctorului Fulger, am vorbit cu fata sa aduca ea catelusa pana acolo, insa cu jumatate de ora inainte...surpriza am fost anuntata ca nu mai vin la cabinet, deoarece paznicul doreste pui de la catea.....ca latra......incredibil....de parca era singura din lume.
Am vorbit la telefon cu paznicul si am incercat sa ii spun ca nu este nevoie sa faca si ea pui...sunt atatia pe lume cu nevoie de stapan....daca isi doreste un caine, are de unde alege (din pacate). A fost prima data cand m-am izbit direct de igoranta umana si de mentaliatea "de ce sa chinuie cainele". Trist ca suntem atat de prost informati si ca nu dorim sa stim mai multe. Dar toate la timpul lor.
Ma resemnasem ca am pierdut o lupta, insa colegele mele de la ROBI m-au indemnat sa nu ma descurajez si sa merg mai departe. Ar fi fost greu sa incep cu un esec. Asa ca am apelat la doamna Mariana Beck si la o fata Elena care ne-a transportat pana la depozite. Cu puterea de convingere care mie imi lipsea, doamna Beck a reusit sa faca astfel incat sa luam de acolo catelusa fara nicio problema. A doua zi era inapoiata sterilizata si foarte vesela ca isi vede prietenii patrupezi.....
Mai departe am ajutat-o amandoua pe Mariana (fata care a semnalat cazul) cu tratamentul mamicii si acum este o catelusa foarte fericita, iar noi ne-am ales cu un nou aliat in lupta noastra zilnica de a gasi stapani animalutelor de pe strada. Am pastrat legatura cu Mariana si ne ajutam reciproc. Acesta a fost un semn ca este necesar sa mergem mai departe.

Fetita - 11 august 2009 (Andreea)

Locatie Spitalul Sf Ioan.

Veniti cu o bunica la spital, in timpul de asteptare dinaintea internarii, zarim langa o bordura pe iarba 3 pui de catel dormind unul peste altul. Ma apropii sa ii mangai cand 2 dintre ei o iau la sanatoasa de frica, al treilea fara reactie, zace nemiscat si respira greu. Evident nu il puteam lasa acolo. Ne-am urcat in masina si am plecat la cabinetul veterinar.

Perfuzii pentru hidratare, tranzfuzie de sange pentru anemie, injectii diverse pentru spasme si raceala puternica, vitamine si canglob….cam asa suna tratamentul bietului puiut de nici 2 luni. De fapt era o fetita bej deschis, frumusica si cu ochii negri. Se banuia ca ar avea jigodie dupa simptome, insa fara a i se face vreun test…doar temperature scazuta: 34 grade si secretii nazale abundente.

Am plecat acasa cu micuta, insa starea ei era proasta…ne-am reintors la cabinet si am lasat-o la tratament si perfuzii pana seara. In mod uimitor, s-a ridicat in picioare si a mers cativa pasi, a baut apa si s-a culcat. Chinul abia incepea…pe la 11 noaptea au inceput crizele, se incorda foarte tare si plangea, apoi adormea la loc...pana la 3 dimineata crizele se repetau tot mai des la interval de nici 2 minute…au slabit-o si nici putere sa mai tipe nu mai avea. Am tinut-o tot timpul in brate, ma durea sufletul de suferinta ei si pur si simplu nu aveam ce sa ii fac…Dimineata am plecat la cabinet…a fost prea tarziu…micuta s-a stins fara ca nimeni sa mai poata face ceva…

Am ramas cu un gol imens…a plecat usor asa cum a aparut in viata mea…dar mi-a lasat o durere profunda, era primul catel de care aveam grija, era primul catel din casa, era primul catel pe care l-am ajutat, prima experienta esuata, tot elanul mi-a pierit…insa am considerat ca l-am ajutat atat cat a fost omeneste posibil, i-am oferit caldura si iubire atunci cand avea cea mai mare nevoie de ea, a murit cu mine si nu acolo in iarba singura si uitata de lume….

Totul a decurs foarte rapid…nici nu am apucat sa ma gandesc la un nume, dar ea, Fetita va ramane cu mine mereu, acolo in gradinita blocului unde locuiesc.

Sobolanei cu moaca de pisica (Andreea - 13 iulie 2009)

Dimineata de luni insorita, un drum spre serviciu linistit, acelasi traseu, aceleasi persoane, insa personaje noi la orizont. 13 - zi cu ghinion pentru unii dar cu un imens noroc pentru altii. Intre doua masini parcate pe un bulevard aglomerat zaresc doua creaturi, par a fi doi pui de pisica, insa mai bine zis doua schelete pufoase cat palma, gri petrol. Este tarziu, insa ei au mai multa nevoie decat seful de mine , incerc sa ii prind dar sunt prea speriati. Scot din geanta un covrig si le pun pe trotuar. Hamesiti apar de sub masina, prind unul si ma scuipa rau, il bag in geanta, cu al doilea un pic mai dificil, il ademenesc din nou si intr-un moment de neatentie al lui il iau de spate si il bag direct in geanta. Fac cale intoarsa, opresc la supermarket, cumpar pliculete si ma indrept spre casa. Le amenajez o cutie cu prosopele in bucatarie, le dau sa manance si plec rapid la serviciu.

La intoarcere cumpar biberon si lapte praf de pisoi, erau mici cat palma si dupa parerea mea aveau nevoie sa manace cu biberonul. Surpriza :) dintii mult prea ascutiti au inghitit varful tetinei :(, disperarea si foamea le-au facut (pentru ca intre timp am realizat ca erau fetite) sa manance singure laptele si pliculete. Fiind foarte speriate, cu greu am reusit sa pun mana pe ele. Ingrozitor de slabe puiutele au luptat cu viata, cu neglijenta trecatorilor si cu rautatea celor ce le-au lasat in voia soartei….intr-un final au reusit.

Socializarea a fost destul de grea, atat cu noi cat si cu ceilalti patrupezi ai casei, insa timpul le rezolva pe toate asa cum s-a intamplat si in acest caz. Bilutza (motanelul adoptat de la asociatie in urma cu un an) a fost mama lor de suflet, le-a spalat, le-a ingrijit si au dormit impreuna. Erau gata de adoptie, insa noi aveam inima stransa, le iubeam deja, asa distante, erau fermecatoare , se jucau si alergau, erau sobolaneii nostri.