Catelul de pe pod (14.02.2010)

Duminica aceea a fost una dintre putinele in care nu aveam nimic programat la sterilizat sau vaccinat, asa ca ne-am decis sa mergem la adapostul din Glina. Era la scurt timp dupa inzapezirea cateilor in tarcuri si multi voluntari au lucrat impreuna sa curete zapada. Noi ne-am dus cu colega noastra Doina, Daniela si Alex, un mare iubitor de animale, fidel fiecarui targ din Obor.
Citand-o pe colega noastra Doina:

"Drumul spre Glina ne-a purtat astazi pe Cheiul Dambovitei, spre Centura Bucurestiului. Cand sa ne apropiem de Centura, de la cei aproape 100 km/h ai masinii incarcate cu oameni, lopeti, galeti, saci de mancare, bureti si prelate pentru custi (materiale donate de Daniela), Irina si Andreea zaresc pe malul celalalt al Dambovitei, mai exact pe parapetul de beton, un catel, dormind pe dalele in panta, aparent fara posibilitatea de a sui inapoi pe mal. Asa ca, ajunsi la intersectia cu Centura Bucurestiului, in loc sa facem dreapta spre Glina, hotaram la unison sa facem stanga, sa ne intoarcem spre catel, inarmati cu mancare si sa vedem ce se intampla. O data ajunsi langa el, ni se confirma cele mai negre temeri si anume ca bietul caine a alunecat de pe mal, a ajuns pe paratul de beton si a ramas captiv acolo. Fara sa stea prea mult pe ganduri, Alex, eroul acestei zile, sare de pe mal pe parapet, langa caine. Acesta, un catel marisor ca talie, dar speriat si ingrozitor de slab, nu prea intelege ce se intampla si ar vrea sa fuga. Dar odata ce Alex ii pune bobitele sub nas, se razgandeste si incepe sa manance. Dupa vreo 3 portii de bobite, catelul il lasa pe Alex sa puna mana pe el si intr-un final, sa-l ridice pe mal. Victorie! Captivul nostru se scutura si putin dezorientat, o ia usurel la picior, probabil spre depozitul din zona, al carui paznic banuim ca este. Ii facem bucurosi cu mana si multumim cu toti in gand soartei care a facut sa trecem pe acolo, inainte sa fie prea tarziu. Speram ca de acum incolo, cutachele norocos sa fie mai atent!"