Imediat ce am reusit sa o dau pe Jojo (tot Andreea) am rasuflat usurata ca prietenul meu nu mi-a sarit in cap si ne-am reluat viata cu cei 5 copii blanosi.
Cum orice minune tine putin , intr-o seara cand am iesit cu Tzony afara ce zaresc?? o pisica ce mi se parea foarte cunoscuta, cu blana lunga si coada stufoasa care mieuna sfasietor, stiam ca o luase o doamna in casa in urma cu vreun an.
Dar ce cauta afara? Doamna cu pricina nu e cam zdravana la cap si probabil intr-un acces de furie a dat-o afara(asa cum a mai dat-o si alta data)....Mari ii stie povestea.
Era foarte speriata, cred ca fusese batuta, insa ceea ce m-a socat era faptul ca era ingrozitor de slaba, blana ascunde multe, pipait ii simteai coatele si golul care ar fi trebuit sa fie o burtica..........
Ideea era ca nu mai trebuia sa ajunga pe mainile acelei femei care nu a facut decat sa isi bata joc de ea, era o pisica foarte frumoasa si alintata. Vesnica problema era ca nu o puteam tine. In seara aceea m-am tot gandit ce sa fac si am sunat o prietena care nu prea indrageste animalele, nu are rabdare cu ele, am implorat-o sa o tina macar 2 zile, a acceptat dar ma puteam astepta la orice din partea ei....
Intr-un final a luat-o provizoriu Raluca, o iubitoare de animale, ce a avut mare grija de ea, mai ales ca biata pisica avea multe probleme de santate, nu grave, insa care necesitau timp indelungat pentru a fi tratate. Chiar si asa, Pufa (asa am botezat-o) si-a gasit repede stapan, Larisa a adoptat-o cu toate ca stia ca va urma o perioada destul de dificila. Nu a renuntat niciodata sa ii dea o sansa acestei pisici care s-a dovedit intr-un final a fi o norocoasa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu