Asa suna apelul venit pe forumul animale.ro la sfarsit de mai 2009. Conjunctura sau poate destinul a facut ca eu sa plec in acea perioada cu serviciul la un workshop. Eram noua pe forum, insa cand am citit titlul topicului am stiut, am simtit ca eu voi fi cea care il va duce pe Pepito la noua familie in Austria. Era prima calatorie cu avionul atat a mea cat si a lui Pepi, a fost un amestec de emotie si bucurie ca pot sa ajut chiar daca abordam un domeniu total necunoscut...cel al calatoriei cu un animal. M-am documentat impreuna cu Ramona, persoana care l-a salvat pe micut, despre tot ce inseamna acte si conditii de transport, am pus totul la punct si ne-am pregatit pentru zborul din 15 iunie. L-am asteptat la aeroport, venea tocmai din Constanta. Nu pot sa descriu in cuvinte emotia, durerea si tristetea ce se citeau in ochii Ramonei. L-a crescut 5 luni si nu i-a fost usor sa se desparta de cel care deja o iubea, o proteja si o facea sa zambeasca. I-a pus in transportor perechea de papuci de casa pe care Pepi o indragea. Primul care s-a imbarcat a fost chiar el, usor speriat si nedumerit de ce fiinta care l-a salvat il lasa acum aici....lacrimile Ramonei ne-au facut sa ne intristam, plangea de bucurie si tristete, sufletelul ei pleca pentru totdeauna spre o viata noua, o familie noua, o lume noua. Zborul a fost lin, ajunsi in Viena l-am recuperat pe botos de la bagaje si am plecat sa ne intalnim cu cei care il asteptau. L-am incredintat pe Pepi familiei cu convingerea ca totul va fi perfect, oamenii aceia ne-au demonstrat ca poti sa faci sacrificii pentru a ajuta o fiinta chiar si la sute de km distanta, un catel care nu a fost dorit de nimeni in tara. Zambetul lor spune multe
despre ei ca oameni.
Vestile au sosit rapid, Pepito s-a acomodat repede cu familia si curtea imensa.Final fericit pentru un suflet pupacios.