CONT IBAN: RO94BTRLRONCRT0P64766001

CIF: 29463720

Cont pay pal: asociatia.prieteni.buni@gmail.com

vineri, 26 februarie 2010

Calatorie in Viena,cineva? (15.06.2009)

Asa suna apelul venit pe forumul animale.ro la sfarsit de mai 2009. Conjunctura sau poate destinul a facut ca eu sa plec in acea perioada cu serviciul la un workshop. Eram noua pe forum, insa cand am citit titlul topicului am stiut, am simtit ca eu voi fi cea care il va duce pe Pepito la noua familie in Austria. Era prima calatorie cu avionul atat a mea cat si a lui Pepi, a fost un amestec de emotie si bucurie ca pot sa ajut chiar daca abordam un domeniu total necunoscut...cel al calatoriei cu un animal. M-am documentat impreuna cu Ramona, persoana care l-a salvat pe micut, despre tot ce inseamna acte si conditii de transport, am pus totul la punct si ne-am pregatit pentru zborul din 15 iunie. L-am asteptat la aeroport, venea tocmai din Constanta. Nu pot sa descriu in cuvinte emotia, durerea si tristetea ce se citeau in ochii Ramonei. L-a crescut 5 luni si nu i-a fost usor sa se desparta de cel care deja o iubea, o proteja si o facea sa zambeasca. I-a pus in transportor perechea de papuci de casa pe care Pepi o indragea.

Primul care s-a imbarcat a fost chiar el, usor speriat si nedumerit de ce fiinta care l-a salvat il lasa acum aici....lacrimile Ramonei ne-au facut sa ne intristam, plangea de bucurie si tristete, sufletelul ei pleca pentru totdeauna spre o viata noua, o familie noua, o lume noua. Zborul a fost lin, ajunsi in Viena l-am recuperat pe botos de la bagaje si am plecat sa ne intalnim cu cei care il asteptau. L-am incredintat pe Pepi familiei cu convingerea ca totul va fi perfect, oamenii aceia ne-au demonstrat ca poti sa faci sacrificii pentru a ajuta o fiinta chiar si la sute de km distanta, un catel care nu a fost dorit de nimeni in tara. Zambetul lor spune multe

despre ei ca oameni.













Vestile au sosit rapid, Pepito s-a acomodat repede cu familia si curtea imensa.Final
fericit pentru un suflet pupacios.

joi, 25 februarie 2010

Inceputul pentru Andreea

O zi insorita de octombrie 2004 ….o zi obisnuita in aparenta insa o zi cu semnificatie pentru mai tarziu… pentru totdeauna. Un pisoi mic si negru cat palma in bratele unui om in toata firea, o viata intr-un trup firav salvata de destin, salvata de un om cu suflet, salvata de noi toti care i-am acordat sansa unei vieti ferite de pericolele la care a fost expus in plina strada…

Ghemul negru mi-a deschis ochii spre lumea lor, a celor ce nu cuvanta, spre dragostea sincera, spre bucuria de a avea ceva al meu, ceva miscator….m-a trezit la realitate, m-a responsabilizat si m-a invatat sa iubesc - sa iubesc viata, sa iubesc animalele,sa iubesc greutatile, provocarile si infrangerile.

Totul a decurs firesc - prima baie, prima masa, prima joaca, baiatul nostru blanos ne oferea cate putin din viata lui, apoi din ce in ce mai mult. Muky crestea atat fizic cat si in sufletele noastre. S-a dovedit a fi fetita insa numele i-a ramas la fel. A petrecut cu noi tinerii studenti cam 3 luni de zile, a ascultat muzica, a primit vizite si a fost dragalit de toti.




S-a plimbat cu masina pana la noua familie unde il asteptau alte doua surate, o noua ocazie de joaca si o traiectorie lina a destinului. I-am urat o viata linistita si fara probleme iar Muky ne-a pupat pisiceste pe fiecare.

marți, 23 februarie 2010

Cum a inceput totul...

Din dragoste pentru animale. Cum altfel? Ne-am inceput voluntariatul la mijlocul anului 2009, intalnindu-ne din nou, dupa 6 ani, la un targ saptamanal din Parcul Obor. A fost sa fie! Timide la inceput, nu stiam de unde sa incepem si ce trebuie sa facem exact. Am incercat sa rezolvam cat putem mai bine cazurile venite pe grupul de lucru si ne-am dat seama repede ca unde-s doi puterea creste. Gandim la fel, avem scopuri comune si una se pricepe mai bine la caini, cealalta la pisici. Nici ca se poate mai bine! Si uite asa am pornit la drum.