CONT IBAN: RO94BTRLRONCRT0P64766001

CIF: 29463720

Cont pay pal: asociatia.prieteni.buni@gmail.com

vineri, 5 martie 2010

Fetita - 11 august 2009 (Andreea)

Locatie Spitalul Sf Ioan.

Veniti cu o bunica la spital, in timpul de asteptare dinaintea internarii, zarim langa o bordura pe iarba 3 pui de catel dormind unul peste altul. Ma apropii sa ii mangai cand 2 dintre ei o iau la sanatoasa de frica, al treilea fara reactie, zace nemiscat si respira greu. Evident nu il puteam lasa acolo. Ne-am urcat in masina si am plecat la cabinetul veterinar.

Perfuzii pentru hidratare, tranzfuzie de sange pentru anemie, injectii diverse pentru spasme si raceala puternica, vitamine si canglob….cam asa suna tratamentul bietului puiut de nici 2 luni. De fapt era o fetita bej deschis, frumusica si cu ochii negri. Se banuia ca ar avea jigodie dupa simptome, insa fara a i se face vreun test…doar temperature scazuta: 34 grade si secretii nazale abundente.

Am plecat acasa cu micuta, insa starea ei era proasta…ne-am reintors la cabinet si am lasat-o la tratament si perfuzii pana seara. In mod uimitor, s-a ridicat in picioare si a mers cativa pasi, a baut apa si s-a culcat. Chinul abia incepea…pe la 11 noaptea au inceput crizele, se incorda foarte tare si plangea, apoi adormea la loc...pana la 3 dimineata crizele se repetau tot mai des la interval de nici 2 minute…au slabit-o si nici putere sa mai tipe nu mai avea. Am tinut-o tot timpul in brate, ma durea sufletul de suferinta ei si pur si simplu nu aveam ce sa ii fac…Dimineata am plecat la cabinet…a fost prea tarziu…micuta s-a stins fara ca nimeni sa mai poata face ceva…

Am ramas cu un gol imens…a plecat usor asa cum a aparut in viata mea…dar mi-a lasat o durere profunda, era primul catel de care aveam grija, era primul catel din casa, era primul catel pe care l-am ajutat, prima experienta esuata, tot elanul mi-a pierit…insa am considerat ca l-am ajutat atat cat a fost omeneste posibil, i-am oferit caldura si iubire atunci cand avea cea mai mare nevoie de ea, a murit cu mine si nu acolo in iarba singura si uitata de lume….

Totul a decurs foarte rapid…nici nu am apucat sa ma gandesc la un nume, dar ea, Fetita va ramane cu mine mereu, acolo in gradinita blocului unde locuiesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu