Probleme cu Edu (20.11-27.11.2010)

Nu stim nici acum ce s-a intamplat cu Edu in acea perioada, cert e ca a fost foarte bolnav si am avut o adevarata aventura cu el. Totul a inceput cand parea lovit la bot si ii curgea sange, insa nu intr-o cantitate de speriat. In rest manca, latra si era activ. In cateva zile nu a mai vrut sa iasa din cusca si desi avea pofta de mancare, nu parea sa poata deschide botul sa manance. Ne-am convins si de acest lucru cand am incercat sa i-l deschid cu forta si il durea foarte tare. A intrat pe tratament injectabil cu antibiotic si antiinflamator si in ultima zi de tratament a disparut. Pentru a nu lungi povestea, am aflat ca se afla la ASPA, unde am fost cu Cristina, o iubitoare de animale din zona si l-am gasit intr-o stare deplorabil, ud pe o gresie rece si uda in plina iarna. L-am scos de urgenta de acolo si l-am dus la Vier Pfoten care lucrau in cladirea din fata. L-au pus pe perfuzie calda si au permis sa ramana o noapte cazat la ei. A doua zi am apelat la ambulanta cabinetului Ortovet care l-au diagnosticat dupa semnalmente cu jigodie, insa era si suspect de otravire. Indiferent de ce anume a avut, Edu a fost la un pas de moarte, necesitand transfuzie de sange, oferita tot de cabinet. Dupa o saptamana de stat in clinica, Edu a fost externat, insa era foarte slabit si cu vizibile semne nervoase. Situatia lui nu era roz deloc, sansele de adoptie scazandu-i vizibil. Insa, cu tratament de sustinere, hrana buna si multa multa iubire, Edu si-a revenit in proportie de 90%, ramanand cu sechele destul de serioase, si anume in momentul de fata Edu este surd. Latra si se agita in continuare, dar numai cand vede agitatia celorlalti catei. Chiar si asa nu pare deranjat de acest aspect, este vesel si nebun si arata din nou excelent. Prin urmare, cine il doreste pe Edu trebuie sa tina cont de handicapul lui. Oricum nu cred ca va fi un impediment, nici inainte Edu nu era un caine de paza, ci numai de companie.

Catei adoptati prin intermediul nostru, colectia vara-toamna 2010

Prin intermediul nostru multi catelusi si-au gasit in cele din urma stapani. Cazurile lor au fost semnalate pe mail de diverse persoane care au avut grija de ei pana cand au fost adoptati. Ne reamintim de ei pentru a ne incuraja si pe noi sa mergem mai departe, dar si pentru a arata oamenilor ca exista solutii valide de a diminua numarul cainilor de pe strada. In acele momente am fost doua persoane care am cautat stapani si rezultatul se vede mai jos. In aproximativ 6 luni am dat spre adoptie cateii de mai jos. Daca am fi mai multi, cu siguranta am avea rezultate si mai bune.

Printesele (15.10.2010)

Printesele au fost botezate asa deoarece, in urma abandonului lor, manifestau comportament de caine crescut in casa. Nu le placea sa stea afara, sa le ploua, sa se murdareasca cu noroi, mancau in custi, etc. Prin urmare se comportau exact ca niste printese. :) Le-am botezat Oda pe metisa de jack russel terrier si Peba pe cealalta piticoata. Erau nedespartite si foarte simpatice, s-au adaptat repede cu oamenii, insa mai greu cu ceilalti catei. In decembrie am descoperit ca Oda era gestanta si a fost sterilizata de urgenta. La doua luni dupa, Oda a fost adoptata, Peba a fost sterilizata cu celelate fete de Vier Pfoten si a avut si ea norocul de Paste sa fie adoptata de o familie cu copii care s-au bucurat nespus cand a intrat in familia lor.

Fetitele alb cu negru (2.10.2010)

Fetele alb cu negru au fost la inceput 5 cateluse de 3 luni, speriate (deja ne-am obisnuit) care au fost evident abandonate in tarc. Din 5 au ramas numai doua, Jaci si Kafa, dintre care Kafa seamana foarte bine cu un border collie. La scurt timp, una din surorile lor a fost readusa in tarc, avea o zgarduta la gat, insa era cumplit de bolnava si a trebuit sa fie eutanasiata. Jaci si Kafa au fost deparazitate, vaccinate si sterilizate cu ajutorul lui Vier Pfoten si acum sunt pregatite sa fie adoptate si iubite. Va asteptam sa le vedeti si sa va jucati cu ele.

Cei 5 metisi de ciobanesc german :) (30.09.2010)

Cei 5 puiuti erau 3 baietei si 2 fetite, 3 negri si 2 maro de o luna si jumatate, rasturnati si ei in tarcul cainilor. Unde sunt multi, vor fi si mai multi, aceasta este mentalitatea noastra din pacate. Piticii au fost bine ingrijiti, deparazitati atat intern si extern, o fetita si un baietel au fost luati direct din tarc, Ubo, unul din baietii negri, a fost adoptat dupa o saptamana, Vadi si Ico, puiutii maro au fost vaccinati si sterilizati la 5 luni de catre Vier Poten si Vadi si-a gasit o stapana minunata. Ico inca este cazata temporar la noi si este o nebuna si o jucausa, dar si galagioasa cand se apropie cineva de gard. Va fi un bun caine de paza pentru cineva intr-o zi.

Maia si cele 2 pisici (24.09.2010)

Dna Serpescu, pe care am ajutat-o cu sterilizarile la Loteria Romana, ne-a contactat sa ne spuna ca una dintre catelusele timide de acolo a patit un lucru groaznic. O persoana fara suflet (om nu se poate numi), a legat-o strans de gat si i-a smuls toate gherutele de la toate cele 4 labute. Maia, acesta este numele catelusei, a fost tratata si tinuta o perioada la serviciul doamnei Serpescu. Am incercat sa ii gasim macar o cazare temporara daca nu chiar o adoptie, insa doamna Serpescu a decis pana la urma sa o adopte, avand in vedere traumele catelusei. Macar de acum incolo stim cu siguranta ca Maia va avea o viata extraordinara.

Pe langa cazul Maiei, dna

Serpescu ne-a spus si ca in parc sunt o pisica si un motan, amandoi incredibil de blanzi si alintati care au nevoie de stapani. Asa ca Ralu si Xai isi cauta in continuare stapani.

30.07.2011 Ralu a fost intr-un final adoptata, mai ramane Xai sa fie tot atat de norocos.

Pisicile Alexandrei (12.07.2010)

Alexandra este o fata draguta de 17 ani, innebunita ca si noi dupa animale. Ea ne-a mai semnalat cazuri de catei abandonati, unora le-am gasit stapani, doua cateluse a adoptat chiar ea. Acum insa a gasit 3 pisoi (sau mai degraba pisicute) si un catel urecheat. O pisicuta cu sosetele si catelusul Habu si-au gasit stapani in urma anunturilor, iar ultimele doua pisici au fost adoptate de Kati, medic veterinar si prietena noastra, care le-a sterilizat si le-a dus la curte sa ii tina companie unei alte zapacite de pisicute de aceeasi varsta. Ce bine e cand toti piticii sunt adoptati!

Jaco cel mic (01.07.2011)

Si cand piticii au fost adoptati o femeie (ca doamna nu poate fi numita) a lasat acest pitic in fata tarcului. Sustinea ca l-a luat direct din strada dintre masini si a considerat ca a facut o fapta buna lasandu-l la noi. Cum era incredibil de mic si putea oricand sa iasa prin gard, l-am "cazat" temporar la asociatia ROBI care a reusit sa il si dea spre adoptie. Acum Jaco, pentru ca asa i-a ramas numele, este fericit in familia lui, fiind adoptat de o prietena de-a Carlei.

Pechinezii (25.06.2010)

Si cum un necaz nu vine niciodata singur, la scurt timp dupa ce am "primit" sarmosii, ne-am mai capatat cu 5 puiuti, de data asta de talie mica. Erau mici si ca varsta si ca dimensiuni, 3 baieti si 2 fete. Frumosi foc si tare dragalasi, aratau ca niste jucarii cu cheita. :) De mici ce erau treceau fara probleme prin gardul tarcului si fetitele au disparut la scurt timp, insa au fost vazute persoane care le-au luat. Unul din baietei s-a tinut dupa un domn pana a ajuns aproape pe strada, unde a fost luat de o fetita si este foarte bine. Iar ceilalti doi au avut norocul de a fi adoptati de o doamna foarte draguta care vroia numai unul sa ii tina companie mamei dansei si cand Andreea s-a intalnit cu dansa, aceasta nu a putut alege si i-a adoptat pe amandoi.

Sarmosii (22.06.2010)

Cei 5 catelusi, 4 fetite si un baietel (pare un deja-vu, stim) au aparut la scurt timp dupa Edu. Erau mai mult decat subnutriti, niste schelete ambulante si plini ochi de capuse. Intre degetele de la labute aveau cuiburi intregi de capuse, unele cat varful unui ac. Erau atat de slabiti ca nu au avut puterea sa riposteze in vreun fel cand am vrut sa ii iau in brate. Au facut baie, au fost deparazitati, vaccinati, au facut cura cu vitamine si calciu si am incercat din rasputeri sa le gasim un stapan. Din nefericire, numai Ka, baietelul, a fost adoptat, o fetita a disparut (sa speram ca a ajuns bine), iar ultimele 3 fetite ramase au avut o soarta foarte trista, fiind otravite. Faptul ca au avut o viata atat de scurta si o moarte atat de crunta, ma intristeaza teribil, insa gandul ca atat cat au fost sub aripa noastra protectoare, au fost cu adevarat fericite, ne incurajeaza sa mergem mai departe.

Edu, cel mai zapacit catel (20.06.2010)

Edu a aparut intr-o zi in parcarea de langa tarcul cainilor. Era slab si insotit de o catelusa foarte frumoasa, care si-a gasit prieteni la cateva scari mai incolo. Avand deja crotal in urechi amandoi, am presupus ca au fost sterilizati de CTV2 si reteritorializati unde au crezut ei de cuviinta. Asa ne-am capatat si cu un Edu bland, jucaus, incredibil de slab si lacom la mancare. Cand am vazut cat e de prietenos, m-am gandit sa ii fac cunostinta cu piticii din tarc si s-a adaptat perfect. S-a imprietenit repede cu Ursa, singura pe dimensiunile lui :), s-a ingrasat si va fi un animal de companie ideal pentru o familie cu copii. Este incredibil de bland.

Pet Expo 18-20.06.2010

Este adevarat ca am participat numai in prima zi cand i-am carat in brate pe Faeb si Ladi (14 kg de catel) pana la expozitie. Efortul a meritat deoarece exact cand ma intrebam cum ii vom duce noi inapoi, soarta le-a fost pecetluita si au fost adoptati. Faeb isi petrece timpul cu un frate mai mare cu nasul rosu, stapanul fiind un studel la medicina veterinara, iar Ladi a fost rebotezata Cora si are toata curtea pentru ea. Cat de mult ne plac finalurile fericite! :)