Nu stim nici acum ce s-a intamplat cu Edu in acea perioada, cert e ca a fost foarte bolnav si am avut o adevarata aventura cu el. Totul a inceput cand parea lovit la bot si ii curgea sange, insa nu intr-o cantitate de speriat. In rest manca, latra si era activ. In cateva zile nu a mai vrut sa iasa din cusca si desi avea pofta de mancare, nu parea sa poata deschide botul sa manance. Ne-am convins si de acest lucru cand am incercat sa i-l deschid cu forta si il durea foarte tare. A intrat pe tratament injectabil cu antibiotic si antiinflamator si in ultima zi de tratament a disparut.
Pentru a nu lungi povestea, am aflat ca se afla la ASPA, unde am fost cu Cristina, o iubitoare de animale din zona si l-am gasit intr-o stare deplorabil, ud pe o gresie rece si uda in plina iarna. L-am scos de urgenta de acolo si l-am dus la
Vier Pfoten care lucrau in cladirea din fata. L-au pus pe perfuzie calda si au permis sa ramana o noapte cazat la ei. A doua zi am apelat la ambulanta cabinetului
Ortovet care l-au diagnosticat dupa semnalmente cu jigodie, insa era si suspect de otravire. Indiferent de ce anume a avut, Edu a fost la un pas de moarte, necesitand transfuzie de sange, oferita tot de cabinet. Dupa o saptamana de stat in clinica, Edu a fost externat, insa era foarte slabit si cu vizibile semne nervoase.
Situatia lui nu era roz deloc, sansele de adoptie scazandu-i vizibil. Insa, cu tratament de sustinere, hrana buna si multa multa iubire, Edu si-a revenit in proportie de 90%, ramanand cu sechele destul de serioase, si anume in momentul de fata Edu este surd. Latra si se agita in continuare, dar numai cand vede agitatia celorlalti catei. Chiar si asa nu pare deranjat de acest aspect, este vesel si nebun si arata din nou excelent. Prin urmare, cine il doreste pe Edu trebuie sa tina cont de handicapul lui. Oricum nu cred ca va fi un impediment, nici inainte Edu nu era un caine de paza, ci numai de companie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu