"Pana cand ajungi sa iubesti un animal, o parte din sufletul tau ramane amortita."
Pe Tiki o stiam sfioasa pe langa un santier. In ziua in care un prieten a reusit sa se apropie de ea, a fost clas ca nu se simte bine. Si asa a si fost, avea o infestatie masiva cu capuse. Spre norocul ei, Tiki a supravietuit si isi asteapta inca familia.
Erau mai mult decat subnutriti, niste schelete ambulante si plini ochi de capuse. Intre degetele de la labute aveau cuiburi intregi de capuse, unele cat varful unui ac. Erau atat de slabiti ca nu au avut puterea sa riposteze in vreun fel cand am vrut sa ii iau in brate. 
Au facut baie, au fost deparazitati, vaccinati, au facut cura cu vitamine si calciu si am incercat din rasputeri sa le gasim un stapan. Din nefericire, numai Ka, baietelul, a fost adoptat, o fetita a disparut (sa speram ca a ajuns bine), iar ultimele 3 fetite ramase au avut o soarta foarte trista, fiind otravite. 
Faptul ca au avut o viata atat de scurta si o moarte atat de crunta, ma intristeaza teribil, insa gandul ca atat cat au fost sub aripa noastra protectoare, au fost cu adevarat fericite, ne incurajeaza sa mergem mai departe. 
