Pechinezii (25.06.2010)

Si cum un necaz nu vine niciodata singur, la scurt timp dupa ce am "primit" sarmosii, ne-am mai capatat cu 5 puiuti, de data asta de talie mica. Erau mici si ca varsta si ca dimensiuni, 3 baieti si 2 fete. Frumosi foc si tare dragalasi, aratau ca niste jucarii cu cheita. :) De mici ce erau treceau fara probleme prin gardul tarcului si fetitele au disparut la scurt timp, insa au fost vazute persoane care le-au luat. Unul din baietei s-a tinut dupa un domn pana a ajuns aproape pe strada, unde a fost luat de o fetita si este foarte bine. Iar ceilalti doi au avut norocul de a fi adoptati de o doamna foarte draguta care vroia numai unul sa ii tina companie mamei dansei si cand Andreea s-a intalnit cu dansa, aceasta nu a putut alege si i-a adoptat pe amandoi.

Sarmosii (22.06.2010)

Cei 5 catelusi, 4 fetite si un baietel (pare un deja-vu, stim) au aparut la scurt timp dupa Edu. Erau mai mult decat subnutriti, niste schelete ambulante si plini ochi de capuse. Intre degetele de la labute aveau cuiburi intregi de capuse, unele cat varful unui ac. Erau atat de slabiti ca nu au avut puterea sa riposteze in vreun fel cand am vrut sa ii iau in brate. Au facut baie, au fost deparazitati, vaccinati, au facut cura cu vitamine si calciu si am incercat din rasputeri sa le gasim un stapan. Din nefericire, numai Ka, baietelul, a fost adoptat, o fetita a disparut (sa speram ca a ajuns bine), iar ultimele 3 fetite ramase au avut o soarta foarte trista, fiind otravite. Faptul ca au avut o viata atat de scurta si o moarte atat de crunta, ma intristeaza teribil, insa gandul ca atat cat au fost sub aripa noastra protectoare, au fost cu adevarat fericite, ne incurajeaza sa mergem mai departe.

Edu, cel mai zapacit catel (20.06.2010)

Edu a aparut intr-o zi in parcarea de langa tarcul cainilor. Era slab si insotit de o catelusa foarte frumoasa, care si-a gasit prieteni la cateva scari mai incolo. Avand deja crotal in urechi amandoi, am presupus ca au fost sterilizati de CTV2 si reteritorializati unde au crezut ei de cuviinta. Asa ne-am capatat si cu un Edu bland, jucaus, incredibil de slab si lacom la mancare. Cand am vazut cat e de prietenos, m-am gandit sa ii fac cunostinta cu piticii din tarc si s-a adaptat perfect. S-a imprietenit repede cu Ursa, singura pe dimensiunile lui :), s-a ingrasat si va fi un animal de companie ideal pentru o familie cu copii. Este incredibil de bland.

Pet Expo 18-20.06.2010

Este adevarat ca am participat numai in prima zi cand i-am carat in brate pe Faeb si Ladi (14 kg de catel) pana la expozitie. Efortul a meritat deoarece exact cand ma intrebam cum ii vom duce noi inapoi, soarta le-a fost pecetluita si au fost adoptati. Faeb isi petrece timpul cu un frate mai mare cu nasul rosu, stapanul fiind un studel la medicina veterinara, iar Ladi a fost rebotezata Cora si are toata curtea pentru ea. Cat de mult ne plac finalurile fericite! :)

Cei 5 "husky" (15.06.2010)

De ce "husky"? Erau 5 catelusi superbi, un baietel si 4 fetite, dintre care una era ceacara. Doi dintre ei semanau foarte bine la trasaturi cu cainii husky, iar doua fetite erau aproape identice si toti erau speriati cand au fost abandonati in tarc. Aveau 2 luni si fusesera intretinuti foarte prost, blanita era aspra si fara luciu si nu se apropiau de oameni. In timp au devenit pupaciosi, jucausi si sociabili si asa au avut norocul de a fi adoptati. Una din fetite a ramas neadoptata mai mult decat ceilalti si in momentul cand a fost sterilizata s-a descoperit ca avea hemoragie interna, cel mai probabil de la faptul ca fusese otravita. Din fericire s-a recuperat repede si a ajuns sa isi petreaca timpul la o casa cu curte in provincie. Inca un final total fericit!

Piticul Abby (10.06.2010)

In orasul nostru natal :) Onesti, Andreea a gasit un pitic de catel, speriat si murdar. Abby! Este mult mai mic decat pare in poza si momentan are grija de el o batranica. Din pacate mai multe detalii nu putem da, decat ca Abby isi asteapta stapanul care sa il scape de viata din strada. Chiar daca orasul e mic, si acolo exista pericole si oameni rai.

Bruna (08.06.2010)

Bruna este o catelusa superba care a fost abandonata la inceputul verii in zona unde locuiesc (Irina). Avea 4 luni si era pur si simplu terorizata de oameni. Latra de la distanta cand cineva se apropia de ea si nici dupa atata timp nu a reusit sa capete incredere in oameni astfel incat sa se lase mangaiata. A fost nevoie de tranchilizare pentru a fi sterilizata si din pacate, cum nu se poata pune mana pe ea, nu este un caine potrivit pentru adoptie. Nu este agresiva, insa este evident ca este un caine traumatizat. Daca totusi cineva ar dori sa ii ofere o sansa intr-o curte, ar fi un excelent caine de paza, insa va trebui din nou tranchilizata pentru transport.

Plecare in Germania (7.06.2010)

Cu ajutorul Oliviei Offner de la asociatia Salvate Canes, au plecat mai multi prichindei din asociatia ROBI in Germania. Impreuna cu acestia a plecat si Ada (sau Bella cum a fost rebotezata) din Chitila. Rita, o catelusa de talie mica si zapacita foc a fost cazata o noapte la Andreea si s-a amuzat copios cu catelul familiei, Tzony. Vestile bune au sosit repede, Ada a fost intr-un final adoptata de o prietena de-a Oliviei, iar pitica Rita este rasfatata de doua fetite dragalase.

Mira cea tigrata (30.05.2010)

Si cum o pisica nu vine niciodata singura.....iata asa a aparut si Mira in viata mea (Andreea). Si nu oricum, ci cu scandal si razboi. Era cat palma, aproape salbatica si se ascundea pe sub masini.

Cand am pus mana pe ea, m-a muscat foarte tare si nu se desprindea in niciun fel de mana mea. Am luat-o in casa unde a stat vreo 2 zile sub frigider, ma scuipa daca ma apropiam de ea si nu stiam daca o sa o imblanzesc vreodata. Iar aveam casa plina de pisici, dupa ce am dat 4 dintre pitici, insa o aveam si pe Yumi si pe Cherry. Incet incet a inceput sa iasa si sa se lase mangaiata, a inceput sa se joace cu trupa din casa si adevenit o pisica buna de adopt

at. Intre timp Yumi a plecat si Mira a ramas buna prietena cu Cherry. Si acum fetele asteapta sa fie adoptate.

Yumi punkista (28.05.2010)

O seara linistita de iunie, cer senin, luna plina, sub o masina in parcare un mieunat stins...ma uit in jur si ce vad? Un pisoi cat palma, gri tigrat. O mangaiere a fost de ajuns ca sa ne imprietenim, motorasul a pornit.

E vorba de Yumi o femela lipicioasa de numai o luna care s-a adaptat instant colegilor blanosi de apartament, insa foarte vorbareata si iubitoare si mai mult decat orice cu o pata portocalie in varful capului. Sansa i-a suras cateva zile mai tarziu la campania de adoptii a asociatiei, a fost adoptata de un cuplu de tineri minunati care ulterior au salvat un motanel abandonat si astfel Yumi a primit cadou un companion.

Lupoaica cu pui (17.05.2010)

Mail-ul acestui caz suna cam asa:
Buna ziua,
Locuiesc intr-un cartier rezidential in Voluntari. In fata caselor este un parculet in care se joaca copiii. Acolo a fost abandonata o catea - lup care a fatat 6 pui. Acum nu mai are lapte sa ii hraneasca. Din acest motiv a devenit agresiva si exista pericolul sa atace copiii. Oamenii au hotarat sa nu o mai hraneasca ca sa moara, atat ea cat si puii sai. Am considerat ca logica lor nu este intemeiata, avand in vedere ca lipsa de hrana o face sa devina din ce in ce mai agresiva, motiv pentru care am incercat din cand in cand sa ii dau sa manance, iar vecinii s-au revoltat. Exista riscul fie ca ea sa atace copiii care au hrana in mana, fie sa fie otravita impreuna cu puii ei.
Va rugam, ajutati-ne macar sa ii scoatem in afara cartierului, intr-un loc, la marginea unei paduri, undeva unde exista sanse de supravietuire si sa nu fie otraviti.
Noi nu ne putem apropia de ea sau de catei pentru ca este agresiva.Va rog sa ma contactati.
Cu multumiri anticipate,
V. Dumitrache

Andreea a fost cu o colega de-a noastra din asociatie, Roxana la fata locului sa vada cum sa treaba. Si iata concluziile:

Ne-am dus sa facem poze puilor cu cateaua "agresiva". Doamna care ne-a chemat a pregatit si mancare, ca, de, sa imbunam cateaua. Cand am ajuns acolo, cateaua "agresiva" a inceput sa se gudure pe langa noi, sa dea din coada si sa se tina dupa noi. Asta fara sa simta mancarea. Am ajuns langa parcul de copii, unde stateau cele 6 pufosenii, care nu au mai mult de o luna jumatate si seamana cu niste lupusori. Le-am dat mancare, la care s-au repezit saracii flamanzi (ca ultima decizie a administratiei vilelor e sa nu li se mai dea nici un fel de mancare, ca poate or muri de foame - si toata lumea asculta sfinteste de aceste ordine). Cateaua a mancat alaturi de ei, langa noi, fara sa aiba nici o faramita de agresivitate. Am pus chiar mana pe ea cand era langa mancare si n-a facut nimic.
Atunci, de unde atata agresivitate?Tocmai cand terminau de mancat un "domn" a venit sa-si ia copilul (care pana atunci se jucase cu puii si cu cateaua). Si atunci a inceput circul. Cateaua s-a apropiat de el, iar el a luat unul dintre toboganele de plastic din parc si a inceput s-o ameninte cu el. Normal ca saraca s-a speriat si a inceput sa latre. Tipul a inceput sa injure de mama focului, si sa tot dea in biata catea cu plasticul ala mai mare decat ea. Si sa ne ameninte ca o sa ii otraveasca pe toti, ca n-au ce cauta acolo.
Din cate am inteles nu este singurul care vrea sa-i otraveasca. Toata zona este in asentimentul lui, ca, de, cateaua e un pericol.
Cateaua s-a potolit imediat dupa ce a plecat tipul, si avenit la noi dand din coada. E tinerica si seamana un pic cu un ciobanesc german, asa ca ar avea ceva sanse de adoptie. Iar puii sunt adorabili.

Acum catelusa sta in gazda la o doamna in Pipera, urmeaza sa fie sterilizata si au mai ramas doar doua fetite pentru adoptie din cei 6 pufosi. Sa speram ca si mamica isi va gasi repede stapan.

Weekend perfect (7-8.05.2010)

De ce perfect? Am fost in permanenta contra-cronometru. Vineri am reusit sa vaccinam ultimele doua fetite de 2 luni din Chitila. Sambata nu am stat locului o clipa. De dimineata, am mers in Chitila sa luam inca o catelusa de la depozit la sterilizat si pe Yba sa o ducem in targ la Obor.Am plecat de dimineata spre Sos Chitilei, am luat cele doua cateluse, una mica si una mare :). Am lasat catelusa mare la cabinet, la sterilizat, am lasat-o pe Yba la targ in Parcul Obor, am luat-o pe colega noastra Roxana cu mine la City Vet, de acolo am luat vaccinuri pentru fetitele de 6 luni din Chitila, ne-am intors la cabinetul unde am lasat catelusa mare. Era cam prea ametita pentru a o duce inapoi la depozit, asa ca ne-am gandit sa o lasam peste noapte acolo. Am mers in Sos Chitilei unde am vaccinat ultimele 3 cateluse, apoi ne-am intors la targ la Obor unde am avut placuta supriza de a afla ca Yba s-a adoptat. Cu o zi inainte Face disparuse de la mine din tarc si a venit la targ noul adoptator, mandru ca in sfarsit are si el o catelusa. Am incheiat contract de adoptie cu el si a ramas sa pastram legatura.
A doua zi am mers in Sos Chitilei pentru a lua ultima catelusa de acolo la sterilizat, am lasat-o la cabinet, am luat-o pe cea operata, am dus-a inapoi si ne-am intors iar pentru ultima dintre ele. Si uite asa la acele depozite nu se vor mai naste catei.....un weekend care a meritat!

Sterilizari in Sos Chitilei

Pe 23.04 am fost in Sos Chitilei, unde ne-a semnalat Alexandra cazul celor multi catelusi abandonati, sa vedem ce putem face pentru a evita astfel de situatii. Aproape de zona unde locuieste ea, exista un depozit cu foarte multi catei, dintre care 3 cateluse erau nesterilizate, una fiind deja gestanta. In acea sambata am apelat iar (Irina) la prietena mea care m-a mai ajutat cu transoprtul si am fost ce "urgenta" la cabinet. Totul a decurs normal si catelusa de talie mica a scapat de cresterea puilor. Suntem foarte multumite ca am evitat aducerea pe lume a altor puiuti.

Pepe - un motan al nimanui (19 aprilie 2010)

Povestea tipica - stapanul pleaca in Italia lasa motanul la parinti....parinti care se muta in provincie insa fara motan...il lasa la vecina de vis-a-vis, vecina care il da unei colege de serviciu, colega care intentioneaza sa il duca la tara la parinti. Totul ok pana aici insa varianta cu tara nu mai ajunge la final, purtat din casa in casa Pepe un metis de persana cred, in varsta de 8 ani devine agresiv si nu mai poate fi prins, astfel este abandonat pe scara blocului.
Intervin (Andreea) si o rog pe femeie sa il ia inapoi in casa, promit ca il castrez si ii caut stapani.
Merg si il iau pe domnul Pepe de pe scara unde a stat mai bine de 2 saptamani intr-o cutie cu fire de la telefoane... la inceput m-a scuipat dar ulterior a devenit cel mai bland motan...de aici trag concluzia ca aceasta femeie nu a intentionat sa il duca la tara insa nu stiu ce a fost in mintea ei.
Nu mai era tinerel dar "la tara" nu era o solutie pentru el...a trait numai in apartament. Era extrem de slab, numai blana, acea blana incalcita si lipsea la gat, unde am presupus ca a avut o zgarda contra puricilor.
Norocul lui a fost la expozitia de pisici Sofisticat de la Romexpo unde a fost adoptat si acum este un motan foarte rasfatat.

5 ghemotoace (aprilie 2010)

Au fost abandonati intr-un parc de un om iresponsabil, i-a suportat pana au invatat sa manance si a considerat ca se vor descurca singuri sau poate ca va scapa de ei fiind mancati de caini sau omorati de altcineva... Cand s-au vazut sub cerul liber, au facut ce stiau ei mai bine - sa tipe cat ii tineau plamanii. Cum exista si oameni cu suflet - norocul a fost de partea lor, au fost luati si pregatiti pentru adoptie.Aveau aproximativ 6 saptamani, jucausi si invatati la litiera.

Fetitele tigrate au fost adoptate de o familie cu 2 copii, baietii roscovani au plecat la un cuplu foarte dragut care mai au un motanel, iar pitica neagra inca mai astepata o familie. Nu ne pierdem speranta si asteptam familia potrivita pentru micuta Cherry.

Norocel (27 martie 2010)

Doamna Nita, care ne-a semnalat cazul catelusei care a nascut 7 puiuti sub pasajul de la Podul Grant, ne-a rugat sa o ajutam sa castreze un catel zapacit care nu mai avea stare. Norocel, un catel foarte frumos de talie micuta, a fost castrat pe la inceputul lunii martie, doamna Nita trimitandu-ne vesti despre baietel:

O veste de la Norocel:

Buna Irina,

In primul rand te anunt ca toata lumea este bine sanatoasa, prietenii mei de la centrala mi-au curatat curtea, au rasarit capsunile si lalelele, incepe sa fie frumos. Cand alerg ma cam impiedic pentru ca trebuie sa ocolesc straturile cu flori, si mai am o problema ca imi arunca oamenii tot felul de resturi de mancare, pe care nici nu pot sa le mananc. Anca imi face curat cand vine la mine, si seara imi aduce ciorbita de pui in care mai pune si un pic de iaurt sau de branza de vaci, si uneori imi lasa si cate un biscuit de ros. Dimineata vine dna Pascu cu mancarica buna de tot, mai capat si de la prietenii mei de la centrala cate ceva sau un os de ros, asa ca sunt un catel fericit.

Norocel este o zapaceala de catel, s-a linistit, nu mai plange , atata doar ca dimineata vrea sa dea o tura pe strazi dupa care se intoarce singur la cotet. Singura problema pe care o avem este ca daca oamenii de la centrala uita sa-l bage in curte, atunci ramane afara pana seara cand vin eu, dar de obicei sta si asteapta langa gardul curtii unde este mai ferit. E smecher si istet, si se confirma faptul ca tot corciturile sunt mai inteligente si mai descurcarete

Idee (martie 2010)

Cam pe la inceputul lunii ne-am gandit sa luam legatura cu persoane care ne-au semnalat diverse cazuri sa vedem daca sfaturile noastre au fost utile. Unele persoane nu ne-au mai raspuns, altele au reusit sa rezolve situatiile, altele insa nu. Si ne-am gandit sa le oferim un sprijin si sa incercam sa rezolvam lucrurile cat mai bine pentru animalute. Asa am dat peste doamna Coporan a carei catelusa, Bella a nascut 7 puiuti de talie mica spre medie (cam cat un cocker). Din cei 7 am reusit sa gasim stapani la 4, 3 baietei si o fetita. Ceilalti 3, doi baietei si o fetita, inca isi cauta stapan si gasiti poze cu ei la pagina Catelusi pentru adoptie.
Mamica Bella a fost sterilizata si de curand a fost sterilizata si ultima fetita, de mentionat ca puiutii au acum 7 luni.
Al doilea caz in care ne-am implicat a fost cel al unei fete de 16 ani, Alexandra care ne rugase cu cateva luni in urma sa o ajutam sa plasam 6 puiuti abandonati la ea in zona de catre o fiinta, care nu se poate numi om. In acel moment am sfatuit-o sa posteze anunturi cu micutii, insa nu a reusit sa dea niciunul. In ziua in care am programat intalnirea cu ea, ne-a spus ca alta fiinta fara suflet a abandonat in zona alti 7 pui de o luna. Vecinii ei s-au revoltat si au spus ca vor duce cainii pe un camp, in prima faza pe cei maricei, care au si ei acum 6 luni. Alexandra a reusit sa ii sterilizeze pe toti cei 6 maricei si cu mici eforturi din partea noastra, 3 din ei si-au gasit stapani. Din nefericire 4 din cei mititei nu au supravietuit, insa ceilalti 3 sunt acum la casele lor. Au ramas in continuare 3 fetite de 6 luni, simpatice foc pe care le puteti vedea si pe ele la sectia Catelusi pentru adoptie.