"Pana cand ajungi sa iubesti un animal, o parte din sufletul tau ramane amortita."
Toate fotografiile lui arată la fel, pentru că îngheață, dar tot încercăm să-l promovăm. El, cine? Simba... A fost salvat în decembrie 2025 din adăpostul public Bârlad, unul dintre câinii care au rezistat cel mai mult, așa că nu e de mirare că nu are prea multă încredere în oameni. Dar încă sperăm să-i găsim o casă. Ne puteți ajuta? Mulțumim!
Aramis este unul dintre cei 3 frati fugariti prin maracinis in Otopeni. A ramas la noi de aproape de 2 ani si inca isi cauta si el o familie. Poate are noroc.
Momo este un caz dificil, in sensul ca este un caine foarte speriat. A fost salvat dintr-un adapost public, din conditii oribile si a ajuns la noi in grija. Este in siguranta in adapostul privat, insa nu este suficient. Poate cineva ii ofera si lui o sansa.
Paul a venit la noi in grija dintr-un adapost public. Tot timpul cat a stat la noi a fost speriat si nu am reusit sa ii castigamincrederea. Dar a plecat intr-un final intr-un adapost privat unde are spatiul de care are nevoie.
Mahy a ajuns in grija noastra cu alti caini la fel de speriati ca si el. A fost luat de pe strada, de langa o benzinarie si nici dupa 2 ani noi nu am reusit sa il mangaiem. I s-a dat o sansa in Germania, de catre un dresor de caini, care i-a acordat tot timpul de care a avut nevoie.
Pui de numai 4 luni, usor speriar, a avut nevoie de putin timp pentru a se obisnui cu oamenii.
Aveau 2 luni si fusesera intretinuti foarte prost, blanita era aspra si fara luciu si nu se apropiau de oameni. 
In timp au devenit pupaciosi, jucausi si sociabili si asa au avut norocul de a fi adoptati. Una din fetite a ramas neadoptata mai mult decat ceilalti si in momentul cand a fost sterilizata s-a descoperit ca avea hemoragie interna, cel mai probabil de la faptul ca fusese otravita. Din fericire s-a recuperat repede si a ajuns sa isi petreaca timpul la o casa cu curte in provincie. Inca un final total fericit!
Bruna este o catelusa superba care a fost abandonata la inceputul verii in zona unde locuiesc (Irina). Avea 4 luni si era pur si simplu terorizata de oameni. Latra de la distanta cand cineva se apropia de ea si nici dupa atata timp nu a reusit sa capete incredere in oameni astfel incat sa se lase mangaiata. A fost nevoie de tranchilizare pentru a fi sterilizata si din pacate, cum nu se poata pune mana pe ea, nu este un caine potrivit pentru adoptie. Nu este agresiva, insa este evident ca este un caine traumatizat. Daca totusi cineva ar dori sa ii ofere o sansa intr-o curte, ar fi un excelent caine de paza, insa va trebui din nou tranchilizata pentru transport.
