Cei 5 metisi de ciobanesc german :) (30.09.2010)

Cei 5 puiuti erau 3 baietei si 2 fetite, 3 negri si 2 maro de o luna si jumatate, rasturnati si ei in tarcul cainilor. Unde sunt multi, vor fi si mai multi, aceasta este mentalitatea noastra din pacate. Piticii au fost bine ingrijiti, deparazitati atat intern si extern, o fetita si un baietel au fost luati direct din tarc, Ubo, unul din baietii negri, a fost adoptat dupa o saptamana, Vadi si Ico, puiutii maro au fost vaccinati si sterilizati la 5 luni de catre Vier Poten si Vadi si-a gasit o stapana minunata. Ico inca este cazata temporar la noi si este o nebuna si o jucausa, dar si galagioasa cand se apropie cineva de gard. Va fi un bun caine de paza pentru cineva intr-o zi.

Maia si cele 2 pisici (24.09.2010)

Dna Serpescu, pe care am ajutat-o cu sterilizarile la Loteria Romana, ne-a contactat sa ne spuna ca una dintre catelusele timide de acolo a patit un lucru groaznic. O persoana fara suflet (om nu se poate numi), a legat-o strans de gat si i-a smuls toate gherutele de la toate cele 4 labute. Maia, acesta este numele catelusei, a fost tratata si tinuta o perioada la serviciul doamnei Serpescu. Am incercat sa ii gasim macar o cazare temporara daca nu chiar o adoptie, insa doamna Serpescu a decis pana la urma sa o adopte, avand in vedere traumele catelusei. Macar de acum incolo stim cu siguranta ca Maia va avea o viata extraordinara.

Pe langa cazul Maiei, dna

Serpescu ne-a spus si ca in parc sunt o pisica si un motan, amandoi incredibil de blanzi si alintati care au nevoie de stapani. Asa ca Ralu si Xai isi cauta in continuare stapani.

30.07.2011 Ralu a fost intr-un final adoptata, mai ramane Xai sa fie tot atat de norocos.

Pisicile Alexandrei (12.07.2010)

Alexandra este o fata draguta de 17 ani, innebunita ca si noi dupa animale. Ea ne-a mai semnalat cazuri de catei abandonati, unora le-am gasit stapani, doua cateluse a adoptat chiar ea. Acum insa a gasit 3 pisoi (sau mai degraba pisicute) si un catel urecheat. O pisicuta cu sosetele si catelusul Habu si-au gasit stapani in urma anunturilor, iar ultimele doua pisici au fost adoptate de Kati, medic veterinar si prietena noastra, care le-a sterilizat si le-a dus la curte sa ii tina companie unei alte zapacite de pisicute de aceeasi varsta. Ce bine e cand toti piticii sunt adoptati!

Jaco cel mic (01.07.2011)

Si cand piticii au fost adoptati o femeie (ca doamna nu poate fi numita) a lasat acest pitic in fata tarcului. Sustinea ca l-a luat direct din strada dintre masini si a considerat ca a facut o fapta buna lasandu-l la noi. Cum era incredibil de mic si putea oricand sa iasa prin gard, l-am "cazat" temporar la asociatia ROBI care a reusit sa il si dea spre adoptie. Acum Jaco, pentru ca asa i-a ramas numele, este fericit in familia lui, fiind adoptat de o prietena de-a Carlei.

Pechinezii (25.06.2010)

Si cum un necaz nu vine niciodata singur, la scurt timp dupa ce am "primit" sarmosii, ne-am mai capatat cu 5 puiuti, de data asta de talie mica. Erau mici si ca varsta si ca dimensiuni, 3 baieti si 2 fete. Frumosi foc si tare dragalasi, aratau ca niste jucarii cu cheita. :) De mici ce erau treceau fara probleme prin gardul tarcului si fetitele au disparut la scurt timp, insa au fost vazute persoane care le-au luat. Unul din baietei s-a tinut dupa un domn pana a ajuns aproape pe strada, unde a fost luat de o fetita si este foarte bine. Iar ceilalti doi au avut norocul de a fi adoptati de o doamna foarte draguta care vroia numai unul sa ii tina companie mamei dansei si cand Andreea s-a intalnit cu dansa, aceasta nu a putut alege si i-a adoptat pe amandoi.

Sarmosii (22.06.2010)

Cei 5 catelusi, 4 fetite si un baietel (pare un deja-vu, stim) au aparut la scurt timp dupa Edu. Erau mai mult decat subnutriti, niste schelete ambulante si plini ochi de capuse. Intre degetele de la labute aveau cuiburi intregi de capuse, unele cat varful unui ac. Erau atat de slabiti ca nu au avut puterea sa riposteze in vreun fel cand am vrut sa ii iau in brate. Au facut baie, au fost deparazitati, vaccinati, au facut cura cu vitamine si calciu si am incercat din rasputeri sa le gasim un stapan. Din nefericire, numai Ka, baietelul, a fost adoptat, o fetita a disparut (sa speram ca a ajuns bine), iar ultimele 3 fetite ramase au avut o soarta foarte trista, fiind otravite. Faptul ca au avut o viata atat de scurta si o moarte atat de crunta, ma intristeaza teribil, insa gandul ca atat cat au fost sub aripa noastra protectoare, au fost cu adevarat fericite, ne incurajeaza sa mergem mai departe.

Edu, cel mai zapacit catel (20.06.2010)

Edu a aparut intr-o zi in parcarea de langa tarcul cainilor. Era slab si insotit de o catelusa foarte frumoasa, care si-a gasit prieteni la cateva scari mai incolo. Avand deja crotal in urechi amandoi, am presupus ca au fost sterilizati de CTV2 si reteritorializati unde au crezut ei de cuviinta. Asa ne-am capatat si cu un Edu bland, jucaus, incredibil de slab si lacom la mancare. Cand am vazut cat e de prietenos, m-am gandit sa ii fac cunostinta cu piticii din tarc si s-a adaptat perfect. S-a imprietenit repede cu Ursa, singura pe dimensiunile lui :), s-a ingrasat si va fi un animal de companie ideal pentru o familie cu copii. Este incredibil de bland.

Pet Expo 18-20.06.2010

Este adevarat ca am participat numai in prima zi cand i-am carat in brate pe Faeb si Ladi (14 kg de catel) pana la expozitie. Efortul a meritat deoarece exact cand ma intrebam cum ii vom duce noi inapoi, soarta le-a fost pecetluita si au fost adoptati. Faeb isi petrece timpul cu un frate mai mare cu nasul rosu, stapanul fiind un studel la medicina veterinara, iar Ladi a fost rebotezata Cora si are toata curtea pentru ea. Cat de mult ne plac finalurile fericite! :)

Cei 5 "husky" (15.06.2010)

De ce "husky"? Erau 5 catelusi superbi, un baietel si 4 fetite, dintre care una era ceacara. Doi dintre ei semanau foarte bine la trasaturi cu cainii husky, iar doua fetite erau aproape identice si toti erau speriati cand au fost abandonati in tarc. Aveau 2 luni si fusesera intretinuti foarte prost, blanita era aspra si fara luciu si nu se apropiau de oameni. In timp au devenit pupaciosi, jucausi si sociabili si asa au avut norocul de a fi adoptati. Una din fetite a ramas neadoptata mai mult decat ceilalti si in momentul cand a fost sterilizata s-a descoperit ca avea hemoragie interna, cel mai probabil de la faptul ca fusese otravita. Din fericire s-a recuperat repede si a ajuns sa isi petreaca timpul la o casa cu curte in provincie. Inca un final total fericit!

Piticul Abby (10.06.2010)

In orasul nostru natal :) Onesti, Andreea a gasit un pitic de catel, speriat si murdar. Abby! Este mult mai mic decat pare in poza si momentan are grija de el o batranica. Din pacate mai multe detalii nu putem da, decat ca Abby isi asteapta stapanul care sa il scape de viata din strada. Chiar daca orasul e mic, si acolo exista pericole si oameni rai.

Bruna (08.06.2010)

Bruna este o catelusa superba care a fost abandonata la inceputul verii in zona unde locuiesc (Irina). Avea 4 luni si era pur si simplu terorizata de oameni. Latra de la distanta cand cineva se apropia de ea si nici dupa atata timp nu a reusit sa capete incredere in oameni astfel incat sa se lase mangaiata. A fost nevoie de tranchilizare pentru a fi sterilizata si din pacate, cum nu se poata pune mana pe ea, nu este un caine potrivit pentru adoptie. Nu este agresiva, insa este evident ca este un caine traumatizat. Daca totusi cineva ar dori sa ii ofere o sansa intr-o curte, ar fi un excelent caine de paza, insa va trebui din nou tranchilizata pentru transport.

Plecare in Germania (7.06.2010)

Cu ajutorul Oliviei Offner de la asociatia Salvate Canes, au plecat mai multi prichindei din asociatia ROBI in Germania. Impreuna cu acestia a plecat si Ada (sau Bella cum a fost rebotezata) din Chitila. Rita, o catelusa de talie mica si zapacita foc a fost cazata o noapte la Andreea si s-a amuzat copios cu catelul familiei, Tzony. Vestile bune au sosit repede, Ada a fost intr-un final adoptata de o prietena de-a Oliviei, iar pitica Rita este rasfatata de doua fetite dragalase.

Mira cea tigrata (30.05.2010)

Si cum o pisica nu vine niciodata singura.....iata asa a aparut si Mira in viata mea (Andreea). Si nu oricum, ci cu scandal si razboi. Era cat palma, aproape salbatica si se ascundea pe sub masini.

Cand am pus mana pe ea, m-a muscat foarte tare si nu se desprindea in niciun fel de mana mea. Am luat-o in casa unde a stat vreo 2 zile sub frigider, ma scuipa daca ma apropiam de ea si nu stiam daca o sa o imblanzesc vreodata. Iar aveam casa plina de pisici, dupa ce am dat 4 dintre pitici, insa o aveam si pe Yumi si pe Cherry. Incet incet a inceput sa iasa si sa se lase mangaiata, a inceput sa se joace cu trupa din casa si adevenit o pisica buna de adopt

at. Intre timp Yumi a plecat si Mira a ramas buna prietena cu Cherry. Si acum fetele asteapta sa fie adoptate.

Yumi punkista (28.05.2010)

O seara linistita de iunie, cer senin, luna plina, sub o masina in parcare un mieunat stins...ma uit in jur si ce vad? Un pisoi cat palma, gri tigrat. O mangaiere a fost de ajuns ca sa ne imprietenim, motorasul a pornit.

E vorba de Yumi o femela lipicioasa de numai o luna care s-a adaptat instant colegilor blanosi de apartament, insa foarte vorbareata si iubitoare si mai mult decat orice cu o pata portocalie in varful capului. Sansa i-a suras cateva zile mai tarziu la campania de adoptii a asociatiei, a fost adoptata de un cuplu de tineri minunati care ulterior au salvat un motanel abandonat si astfel Yumi a primit cadou un companion.