Sobolanei cu moaca de pisica (Andreea - 13 iulie 2009)

Dimineata de luni insorita, un drum spre serviciu linistit, acelasi traseu, aceleasi persoane, insa personaje noi la orizont. 13 - zi cu ghinion pentru unii dar cu un imens noroc pentru altii. Intre doua masini parcate pe un bulevard aglomerat zaresc doua creaturi, par a fi doi pui de pisica, insa mai bine zis doua schelete pufoase cat palma, gri petrol. Este tarziu, insa ei au mai multa nevoie decat seful de mine , incerc sa ii prind dar sunt prea speriati. Scot din geanta un covrig si le pun pe trotuar. Hamesiti apar de sub masina, prind unul si ma scuipa rau, il bag in geanta, cu al doilea un pic mai dificil, il ademenesc din nou si intr-un moment de neatentie al lui il iau de spate si il bag direct in geanta. Fac cale intoarsa, opresc la supermarket, cumpar pliculete si ma indrept spre casa. Le amenajez o cutie cu prosopele in bucatarie, le dau sa manance si plec rapid la serviciu.

La intoarcere cumpar biberon si lapte praf de pisoi, erau mici cat palma si dupa parerea mea aveau nevoie sa manace cu biberonul. Surpriza :) dintii mult prea ascutiti au inghitit varful tetinei :(, disperarea si foamea le-au facut (pentru ca intre timp am realizat ca erau fetite) sa manance singure laptele si pliculete. Fiind foarte speriate, cu greu am reusit sa pun mana pe ele. Ingrozitor de slabe puiutele au luptat cu viata, cu neglijenta trecatorilor si cu rautatea celor ce le-au lasat in voia soartei….intr-un final au reusit.

Socializarea a fost destul de grea, atat cu noi cat si cu ceilalti patrupezi ai casei, insa timpul le rezolva pe toate asa cum s-a intamplat si in acest caz. Bilutza (motanelul adoptat de la asociatie in urma cu un an) a fost mama lor de suflet, le-a spalat, le-a ingrijit si au dormit impreuna. Erau gata de adoptie, insa noi aveam inima stransa, le iubeam deja, asa distante, erau fermecatoare , se jucau si alergau, erau sobolaneii nostri.