Probleme cu Edu (20.11-27.11.2010)

Nu stim nici acum ce s-a intamplat cu Edu in acea perioada, cert e ca a fost foarte bolnav si am avut o adevarata aventura cu el. Totul a inceput cand parea lovit la bot si ii curgea sange, insa nu intr-o cantitate de speriat. In rest manca, latra si era activ. In cateva zile nu a mai vrut sa iasa din cusca si desi avea pofta de mancare, nu parea sa poata deschide botul sa manance. Ne-am convins si de acest lucru cand am incercat sa i-l deschid cu forta si il durea foarte tare. A intrat pe tratament injectabil cu antibiotic si antiinflamator si in ultima zi de tratament a disparut. Pentru a nu lungi povestea, am aflat ca se afla la ASPA, unde am fost cu Cristina, o iubitoare de animale din zona si l-am gasit intr-o stare deplorabil, ud pe o gresie rece si uda in plina iarna. L-am scos de urgenta de acolo si l-am dus la Vier Pfoten care lucrau in cladirea din fata. L-au pus pe perfuzie calda si au permis sa ramana o noapte cazat la ei. A doua zi am apelat la ambulanta cabinetului Ortovet care l-au diagnosticat dupa semnalmente cu jigodie, insa era si suspect de otravire. Indiferent de ce anume a avut, Edu a fost la un pas de moarte, necesitand transfuzie de sange, oferita tot de cabinet. Dupa o saptamana de stat in clinica, Edu a fost externat, insa era foarte slabit si cu vizibile semne nervoase. Situatia lui nu era roz deloc, sansele de adoptie scazandu-i vizibil. Insa, cu tratament de sustinere, hrana buna si multa multa iubire, Edu si-a revenit in proportie de 90%, ramanand cu sechele destul de serioase, si anume in momentul de fata Edu este surd. Latra si se agita in continuare, dar numai cand vede agitatia celorlalti catei. Chiar si asa nu pare deranjat de acest aspect, este vesel si nebun si arata din nou excelent. Prin urmare, cine il doreste pe Edu trebuie sa tina cont de handicapul lui. Oricum nu cred ca va fi un impediment, nici inainte Edu nu era un caine de paza, ci numai de companie.

Catei adoptati prin intermediul nostru, colectia vara-toamna 2010

Prin intermediul nostru multi catelusi si-au gasit in cele din urma stapani. Cazurile lor au fost semnalate pe mail de diverse persoane care au avut grija de ei pana cand au fost adoptati. Ne reamintim de ei pentru a ne incuraja si pe noi sa mergem mai departe, dar si pentru a arata oamenilor ca exista solutii valide de a diminua numarul cainilor de pe strada. In acele momente am fost doua persoane care am cautat stapani si rezultatul se vede mai jos. In aproximativ 6 luni am dat spre adoptie cateii de mai jos. Daca am fi mai multi, cu siguranta am avea rezultate si mai bune.

Printesele (15.10.2010)

Printesele au fost botezate asa deoarece, in urma abandonului lor, manifestau comportament de caine crescut in casa. Nu le placea sa stea afara, sa le ploua, sa se murdareasca cu noroi, mancau in custi, etc. Prin urmare se comportau exact ca niste printese. :) Le-am botezat Oda pe metisa de jack russel terrier si Peba pe cealalta piticoata. Erau nedespartite si foarte simpatice, s-au adaptat repede cu oamenii, insa mai greu cu ceilalti catei. In decembrie am descoperit ca Oda era gestanta si a fost sterilizata de urgenta. La doua luni dupa, Oda a fost adoptata, Peba a fost sterilizata cu celelate fete de Vier Pfoten si a avut si ea norocul de Paste sa fie adoptata de o familie cu copii care s-au bucurat nespus cand a intrat in familia lor.

Fetitele alb cu negru (2.10.2010)

Fetele alb cu negru au fost la inceput 5 cateluse de 3 luni, speriate (deja ne-am obisnuit) care au fost evident abandonate in tarc. Din 5 au ramas numai doua, Jaci si Kafa, dintre care Kafa seamana foarte bine cu un border collie. La scurt timp, una din surorile lor a fost readusa in tarc, avea o zgarduta la gat, insa era cumplit de bolnava si a trebuit sa fie eutanasiata. Jaci si Kafa au fost deparazitate, vaccinate si sterilizate cu ajutorul lui Vier Pfoten si acum sunt pregatite sa fie adoptate si iubite. Va asteptam sa le vedeti si sa va jucati cu ele.